apel la sentimente

Posted: July 16, 2009 in media si ad, reclame
Tags: , , ,

wow! ne-ar trebui si noua o astfel de campanie, poate atunci am mai avea o sansa…

a fost odată vama veche, acel loc idilic de îndepărtat de civilizaţie, unde răutatea, prostia şi tehnologia reuşeau cu greu să ajungă, locul în care puteai să te simţi liber de tot şi toate…a fost odată locul în care puteai dansa cu tălpile goale pe nisip până la răsărit, locul în care răsăritul îl priveai de pe plaja din faţa stufului cu o cana de ciocolată caldă în mână şi cu Boleroul lui Ravel în urechi; a fost odată locul unde nu conta cum arăţi, nu te simţeai hăituit de priviri libidinoase pe plajă sau în baruri, locul în care nu aveai nimic şi aveai totuşi totul. Locul libertăţii fără a înţelege prin libertate beţie până la pierderea cunoştiinţei, cum se crede, ci libertatea de prejudecăţi, de ranchiună şi complexe inutile, eliberarea de sine..

a fost…şi cu timpul a dispărut în praful ridicat de roţile maşinilor care-mai-de-care pe nisip, în mirosul de alge şi meduze, în munţii din ce în ce mai mari de gunoaie de pe plajă, în zgomotul de muzică mediocră ce începe să se audă pe la colţuri, în sclipiciul şi tocurile fetelor scăpate de prin alte staţiuni autohtone devenite deja neîncăpătoare fiţelor şi kitsch-urilor, în vocile sparte care răzbat la fiecare pas plaja arhi-plină.

De 2 ani, ovidiu pune afişe în bar de genul “după 18 august se întorc ai noştri” (cum e cazul celui de anul acesta) sau “abia aşetptăm x august” (perioada imediat următoare stufstockului). Mă întreb dacă are dreptate. Mă întreb dacă după stufstock, vama redevine ce a fost şi ce ar trebui să fie. Însă mă îndoiesc.. adunătura de persoane pe care am vazut-o eu în vamă zilele astea nu avea nimic de a face cu stufstock-ul, nu mai vorbesc de vama. Erau fetiţe colorate şi sclipicioase care dansau pe mese ca la bară şi nu cunoşteau o piesă din cele pe care urlau precum lupii la lună; erau burtoşi care ţineau să-şi arate mândreţea de butoi chiar şi cu maieul/tricoul pe ei (ridicat deasupra burdihanului, adică); erau “doamne” pe tocuri, cu cercei rotunzi cât mai mari şi mai ţipători în urechi, erau masculi feroce care măsurau toate fetele din zonă pregătiţi nu doar cu note, ci şi cu priviri “dulci” şi libidinoase, chiar cu o “vorbă bună” şi, de ce nu, şi cu un prezervativ în buzunar (dacă o fi şi ală).

Vămii i s-a dus buhul..că e libertină (din nou, libertatea prost înţeleasă..) în sensul de:

  • liber la beţie până pici din picioare sau până îţi dai afară şi mâncarea de acum 3 zile
  • liber la sex, în accepţinea că toată lumea o face cu toată lumea şi că plaja întreagă este un teren de orgii
  • şi altele: că poţi face orice, inclusiv să înjuri pe oricine, oricând, să sari la bătaie pe oricine, oricând..

Suntem un popor în care majoritatea este în continuu regres, un popor care nu ştie să se bucure de ce are fără să distrugă. Ăsta este şi cazul satului Vama Veche, devenit mai nou staţiune. vama respectă tiparul româniei: “frumoasă ţară, păcat că-i locuită!”…sau adaptat, “frumos sat, păcat că a fost descoperit…”U2 – \”Where the streets have no name\”

fiecare conteaza…

Posted: April 17, 2008 in media si ad, reclame
Tags: , , ,

simplu si la obiect, as putea spune…

heaven can wait

Posted: March 31, 2008 in media si ad, reclame
Tags: , ,

o reclamă genială

trist, dar frumos. sau poate mai degrabă frumos, dar trist…

se zice ca actiunile si decizile noastre depind de noi. totodata, se zice ca e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut. insa e greu sa iei o decizie pentru ca, in general, aceasta nu implica doar persoana noastra. de decizia noastra mai stau “atarnati” si altii. altii pe care nu-i putem scoate din ecuatie, iar pe care, daca incercam sa-i neglijam, se intorc sa ne bantuie.

libertate…e un cuvant vag, daca nu foarte vag, pentru ca nu suntem niciodata pe deplini liberi pentru a lua decizii care sa ne implice doar pe noi si pentru ca, animale sociale ce suntem, nu dorim libertatea sau nu putem sta in aceasta stare prea mult timp.

egoisti devenim atunci cand uitam de cei din jur pe care-i afecteaza decizile sau actiunile noastre si ne concentram doar asupra consecintelor pentru persoana noastra. uneori, toti avem nevoie sa fim egoisti, pentru a ne regasi identitatea, pentru a ne declara pseudo-independenta, pentru a nu simti ca ne pierdem cu totul in alte persoane.

acest post nu are nici inceput, nici un sfarsit clar, asa cum logica poate scapa foarte usor, fiind conceput in lipsa unei astfel de caracteristici. asa zboara uneori gandurile prin cap…