Archive for the ‘viata de bucuresti’ Category

o lume cât o cană

Posted: November 14, 2007 in viata de bucuresti
Tags: , , ,

     e păcat când lucrurile ajung la sfârşit…e păcat pentru că în spatele lor stau poveşti, vorbe, priviri şi sentimente pe care mintea nu le poate şterge. E păcat când lucrurile se schimbă astfel încât te trezeşti că lumea de lângă tine nu mai e aşa cum o ştiai. Şi poate cel mai mare păcat este când nu ştii cum de se întâmplă..

     cuvintele mele sunt neinspirate în paralel cu cele de pe următorul blog… http://www.lacafenescu33.blogspot.com/  prietenii ştiu de ce…

     aşa că ne vedem pe 17 la cafenescu la un pahar de vorbă, la abur de vise şi speranţe…

Advertisements

a-muse me!

Posted: October 7, 2007 in music, viata de bucuresti
Tags: , ,

muse     wow! just wow! nu mi-a venit să cred prima oară când am auzit, poate şi pentru că, discutând cu un prieten despre formaţii, concerte, etc, i-am zis că dacă ar veni Muse în Bucureşti, aş face tot posibilul să fiu în primele rânduri. şi au venit…

      deschidere genială cu knights of cydonia…god, i love that song!!!!…versuri imense cu “umplutură” de război, o mare de oameni care urlă odată cu matthew…wow! restul e ca o mare “gaura neagră” ( ;)) ) în capul meu: lumini, sunet, un pian cu capac transparent, fum, albastru care devine roşu, stele, iar lumini, iar sunet, o chitară care reflectă lumina, matthew pe buza scenei şi o pauză mare…

    încă nu am înţeles rolul acelei pauze mari făcute de formaţie. a fost un moment de black-out în care au părăsit scena şi s-au lăsat rugaţi cam 5 minute până să revină.

     “take a bow”….and they did! (după alte 3 piese…) … când s-a terminat, parcă nu trecuseră nici 20 de minute de concert… to soon…

      2 lucruri rămân: dorinţa de ai revedea şi întrebarea: …. ce a fost aftershow-ul şi de unde naiba s-a făcut rost de invitaţii? 😕

      ….ASE-ul?

     trecând astăzi pe lângă ASE, a trebuit sa-mi croiesc drum ca’n junglă. Ştiu că azi au început facultăţile, însă brusc mi s-a făcut dor de liniştea din jurul facultăţii din timpul verii…Zeci de oameni gătiţi, zgomotoşi şi totodată, rătăciţi…rătăciţi pentru că cei mai mulţi erau boboci, rătăciţi pentru că dacă îi întrebi de ce au dat la ASE, puţini or să ştie să îngaime un răspuns gen “aici am vrut” sau măcar să admită că nu ştiu…

     şi totuşi, de ce dă toată lumea la ASE? da, ştiu, pentru că toată lumea dă acolo…e un cerc vicios. 😐

     venind dintr-un liceu economic (alegerea mea, deh! ce ştiam io la 14 ani…), în care dacă spuneai că nu dai la ASE erai privit ca un lepros, am dezvoltat o oarecare alergie la marea şi minunata “Academie de Studii Economice”, pe care toţi o laudă, însă nimeni nu ştie exact de ce… Nu e singura universitate / academie (whatever!) economica din ţară şi nici cea mai bună. Cea mai veche da!!! Şi la propriu şi la figurat! Fosile de profesori care uită că trebuie să se pensioneze, cu aere de savanţi, deşi cunoştinţele lor au trecut demult la capitolul istorii, pentru că viaţa îi depăşeşte, iar dintre cei tineri, şi aceştia sunt destui de demagogi (scuzaţi cacofonia), îşi privesc studenţii de sus, chiar dacă uneori sunt cu doar câţiva ani mai mari decât aceştia. Poate ar trebui să le reamintească cineva că statutul de profesor nu le conferă dreptul de a fi Dumnezei, ci tot oameni rămân…

      şi mă uit din nou în jur şi uneori îmi vine să fac fluturaşe cu sfaturi şi să le împart prin bucureşti…sfaturi gen “spălaţi-vă pe dinţi, pe păr, etc”, sau “nu mai claxonaţi că nu se sperie şoseaua şi face o bandă specială pt dvs” sau “nu daţi la ASE! mai sunt şi alte facultăţi în lumea (ţara) asta!!!!”

traim in Bucuresti, intr-un Bucuresti unde uneori soarele nu rasare de tot, unde pescarusii se gasesc langa gropile de gunoi si cheiul Dambovitei, intr-un Bucuresti gri si posomorat a carui supra-poluare se citeste pe fata fiecaruia dintre noi. Intr-un Bucuresti si o Romanie care risca sa se sufoce sub poluare si gunoi…De fiecare data cand aud de cate o campanie de constientizare a maselor sau de educare a lor cu privire la natura, mediu si protectia acestuia ma bucur ca din ce in ce mai des se trezesc oameni (sau o fii acelasi care tot insista? :-?…..) care incearca sa mai schimbe ceva.

     suntem cea mai poluata “capitala europeana”…(imi cer scuze daca, cumva suntem pe locul 2 si ma insel…). In orice caz, astazi mi-a picat in maini un pliant ecologic (la propriu si la figurat) care propune nu doar taierea copacilor pentru hartie, etc ci si replantarea lor. copacul de hartieeste vorba de campania “Copacul de hartie”, proiect initiat de Media Org, campanie care incearca sa atraga atentia asupra irosirii singurilor producatori de oxigen: copacii. Imi place cum incepe atat prezentarea pliantului cat si cea a site-ului: vorbesc despre lucrurile pe care le pierdem cate putin in fiecare an, din cauza poluarii: anotimpurile diferentiate, zapada care anul asta a fost o raritate pana si la munte, temperaturi suportabile pentru corpul omenesc, etc. “A fost odata ca niciodata”…vorbe de poveste pe care riscam sa le asociem cu realitati ce ar trebui sa existe si peste 50-100 de ani. Propunerea de “rezolvare” pare simpla de indeplinit, atat timp cat ne pasa…

     insa…

     testul de la final mi-a tras o palma si m-a trezit din visare… este vorba de testul de pe pliant “cat de eco esti?” si care iti spune in functie de atitudinea fiecaruia fata de plaint si, respectiv, de campanie, ce procentaj ecologic il caracterizeaza. Cand am termnat de citit pliantul mi-am dat seama ca aceasta campanie, ca si multe altele inaintea ei, si , din pacate, si dupa, este, probabil, sortita esecului. De ce? Pentru ca, fara sustinerea activa si permanenta a ministerului mediului, a scolilor si tuturor celorlalte institutii de invatamant si a multor nume mari de pe piata economica, aceasta campanie inseamna doar irosire de hartie, timp si bani. Inca odata de ce? Pentru ca Bucurestiul asta gri care ne manca zilele, nervii si sanatatea nu are nici macar cosuri de gunoi generale pe toate strazile, ce sa mai vorbim de cele de colectare pe categorii. Si pentru ca si daca peste noapte, aceste cosuri ar creste precum ciupercile dupa ploaie la fiecare colt de strada, cati dintre “bine crescutii” care trec zilnic pe strazi le-ar folosi potrivit categoriei (nu mai intreb cati folosesc cosurile de gunoi si nu trotuarul sau spatiul verde ca pe o groapa de gunoi…)? Pentru ca romanul este educat ca ce nu este direct al sau (cu act de proprietate in toata regula) poate fii distrus fara consecinte grave. O singura viata avem ce-i drept, iar pentru cei care nu cred in reincarnare, “potopul” ce-l lasa in urma nu conteaza atata timp cat ei nu traiesc cele mai grele dintre urmarile faptelor lor. Si cate din primariile care “amenajeaza” gradini, parcuri si spatii verzi de 100 mp (comparativ cu autorizatii de peste 5000 mp de cladiri urate de sticla) si care se grabesc sa puna semne de interdictie de calcare a ierbii, stiu ca si aceasta trebuie plantata odata pe an, iar ca toti arborii din parcuri ar trebui si ingrijiti? Fara o campanie publicitara si de educare a populatiei despre importanta ecologiei in general si a arborilor, in acest caz, nu vad sanse mari de reusita pentru campania Copacul de hartie.

     In general, toate campaniile ecologice din tara au esuat…incercarea opririi braconajului si a defrisarilor initiate de WWF – World Wide Fund for Nature (Fondul Mondial pentru Natură), s-a izbit de zidul de beton al statului; incercarea Greenpeace de a stopa distrugerea Parcului National Retezat a esuat in fata unor mite bine plasate si a unor comisioane grase…optimismul ma paraseste incet-incet si deja imi pare rau pentru o campanie care nici n-a inceput bine…nu pentru ca a inceput. Ci pentru ca nu o sa aiba finalitatea dorita…

      Insa, ca un om cel putin 50% eco, asa cum reiese din test ( 😛 ), care nu arunca gunoiul pe strada, incerc sa sper…ca undeva in viitor (sper prea mult daca adaug si apropiat?….), vom invata ca maturile de crengi nu sunt bune de nimic, mai ales cand sunt folosite pe post de sustinator de cot; masinile de spalat strazile care par sa circule “debransate” de la Apa Nova nu se cheama ecologice pentru ca fac economie de apa; ca iarba din parc nu ajunge la cosul de gunoi sa arunce miile de ambalaje pe care le primeste zilnic; ca, deci biodegradabile, mizeria lasata de caine trebuie stransa; iar cutiile acelea de plastic de pe strazi sunt WC-uri publice, deci folosirea naturii cu acest scop este mai mult decat impardonabila, etc, etc, etc….

 

      alte informatii oficiale si centre de reciclare, pe site-ul oficial: www.copaculdehartie.ro

     suntem o ţară nevoiaşă; deşi suntem incadraţi în grupul ţărilor din lumea a 3-a, din multe privinţe aducem cu cei din lumea a 3-a. Ne conduce stomacul. Cine are mâncarea are puterea. Masele sunt conduse încă de imaginea magazinelor goale şi a jumătăţilor de pâine de pe vremea lui Ceauşescu, de vorba “dragostea nu trece prin stomac” şi de ideea fixă că statul ne datorează ceva. Poate e adevărat…ne datorează explicaţii pentru fiecare pas, o transparenţă totală a vorbelor şi acţiunilor sale, un interes pentru binele general nu numai pentru cei care îl constituie şi prietenii acestora de familie…însă nu ne datorează o masă pe zi gratis şi nici mici şi bere la cel puţin 4 ani.mici si mita

     de câţiva ani buni, campania politică se câştigă la picnicuri, prin hrănirea celor săraci sau a celor lacomi şi creduli, în ochii cărora, politicienii care dau un mic şi o bere cetăţeanului o să dea şi pensii sau salarii mai mari, gropi mai puţine pe drumuri şi ouă kinder cu surprize în fiecare cutie poştală. Se câştigă în spaţiile verzi spre disperarea celor care se gândesc la ocrotirea mediului, pentru că, asemeni fiecărei guvernări de până acum, în urmă nu rămân decât munţi de gunoaie.

    picnicurile cu iz mico-alcoolic-electoral reprezintă mituirea pe faţă a unui popor credul…pentru care nu doar dragostea, ci chiar politica, dreptatea şi gândirea, trec prin stomac; un popor pentru care drepturile esenţiale sunt libertatea si berea; virtuţiile esenţiale: ipocrizia şi circul. Credinţele politice nu mai contează, diferenţele de opinie şi idealuri se uniformizează, ce mai!, trecem peste toate în momentul în care mirosul de mici la grătar si de alcool de umple sufletele. “Suntem toţi oameni!”, ce naiba!…unii mai egali ca alţii, unii mai creduli şi mai proşti ca alţii… De fapt, suntem flămânzi şi doar asta contează. Iar formula magică de obţinere a voturilor este următoarea: se ţine poporul la limita subzistenţei aproape 4 ani, iar în ultimele luni sunt hrăniţi precum “porcul în ajun” cu promisiuni deşarte, mici, minciuni, fasole cu cârnaţi, baliverne şi mult, mult alcool…

    Trăim bine?

madgearu     faceţi cunoştiinţă cu un print-screen de pe site-ul liceului “V. Madgearu”. http://www.madgearu.ro/oferta.php

     un site delicios… 😀 după ce ne înşiră “gargară electorală” de genul “noi facem, noi te vom ajuta”, ne oferă şi o mostră din calităţile sale… dacă “profesorii competenţi”(citat de pe site) au compus cumva textul prezentat pe site, vai şi amar de actualii şi viitorii elevi…

     se declară cel mai bun liceu economic din bucureşti şi al patrulea pe sectorul 1 (clar nu după regulile de gramatică sau după cunoştiinţele de limbă engleză nu s-a făcut topul)! dacă aşa e, mă întreb în ce hal sunt ultimele licee din sectoarele mărginaşe…

     nu am verificat tot site-ul …asta mi-a sărit în ochi… 😀

     În premieră pe blogul nostru, o ştire senzaţională. S-A INVENTAT ŞAMPONUL!!!(instrucţiunile de folosire – pe ambalaj..)

     nu, nu e o glumă! pentru cei cărora totuşi asemănarea cu una li se pare izbitoare, îi rog să se uite în jurul lor pe stradă, în mijloacele de transport în comun (iar pe unii dintre ei, chiar în oglindă…). e plină strada de oameni pentru care unele obiecte de toaletă au devenit simple decoraţiuni pentru baie. ca ţară, avem cel mai mic consum de produse de igienă din Europa (din lume încă nu… ne-au bătut ţările sub-dezvoltate, dar, lasă!, poate îi întrecem şi pe ei…), iar, la cum arată, lucrurile nu par să se îndrepte spre mai bine.

     iar cum până la invenţia casei computerizate care să gătească, să ne îmbrace şi să ne spele mai e, din aceaşi categorie de comunicate cu caracter urgent şi foarte important, mai vin următoarele:

  1. folosirea zilnică a periei de păr sau a pieptănului este obligatorie.
  2. oricât de mult ar creşte preţurile, economia la apă până la mirosire nu este recomandată.
  3. idem pentru săpun…
  4. niciodată nu a fost şi nu va fii la modă “unghia lungă”, acel accesoriu al degetelor mici al mâinilor unor bărbaţi
  5. “cântatul la trompetă” nu este deloc prezentabil. doar d’aia s-au inventat şerveţelele de nas…
  6. iar dacă lumea cade la propriu pe spate când vorbeşti, nu înseamnă neapărat că eşti geniu.