Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Dilema unei amante

Posted: March 10, 2011 in Uncategorized

Ti se face vreodata sila privindu-te in oglinda si gandindu-te la cate maini, cate buze ti-au pipait trupul în ultima lună, ultimul an… ultimul gând? Te priveşti vreodată şi simţi nevoia să te schimbi cu altul? Cu unul mai pur, mai cinstit cu sine şi cu cele din jurul său? Priveşti vreodată la cea alături de care rămâi după toate infidelităţile şi îţi e milă de ea? Simţi vreo compasiune pentru starea în care aţi ajuns, degradarea în care v-aţi lăsat târâţi unul de celălalt şi din care nu vă desprindeţi? Îţi asculţi vreodată gândurile? Nu cele pe care le formulezi şi cu voce tare când îţi atragi următoarea pradă, ci cele pe care le sugrumi zi de zi, seară de seară, amantă de amantă… Ce-ţi spun ele? Îţi dau dreptate în rătăciri sau în reîntoarceri?

Şi privind trupurile goale ale amantelor trecute şi viitoare, nu te cuprinde niciodată sila? Nu simţi repulsia minciunii şi a golului interior? Nu simţi minciuna în care te avânţi şi în care le arunci pe cele mai multe dintre ele? Îţi e uşor să priveşti in fiecare zi înainte, la alta şi iar alta, pentru ca apoi să îţi pui capul în poala „iubitei”?

Cum poti sa nu simti la fiecare ora nevoia sa speli păcatul în care zaci? Cum poţi să îţi duci viaţa liniştit mai departe, fără silă, fără milă, fără disperare? Cum de îţi e ţie aşa uşor şi nu mie?

astazi

Posted: April 30, 2010 in Uncategorized

astazi mi-a fost dor de mare..de marea aceea care mi-a spalat lacrimile, mi-a tolerat razvratirile si rabufnirile, care mi-a dat inapoi prieteniile si care mi-a bucurat verile si anii. Pentru ca marea e mai mult decat acea balta intinsa de apa in care sari sa te racoresti, marea mea sunt prieteniile nu de demult apuse, sunt anii de libertate si speranta, clipele frumoase care am sperat sa dureze o viata, visele si iluziile care-mi dadeau aripi. sunt nopti de muzica si dans, dimineti de cafea in corturi, zambete, imbratisari, trenuri pierdute…

astazi imi e dor de marea mea..si cred ca-mi va fii si maine

enough!

Posted: April 19, 2010 in Uncategorized

m-am saturat..de prostii de toate zilele, de ipocrizie si de tampenia supraevaluata ca inteligenta.

m-am saturat de puterea data cui nu trebuie si de frica de a o lua inapoi. m-am saturat de guduraturi pe langa sefi ipocriti, de furturi mai mult sau mai putin intelectuale / fizice. m-am saturat de multimea de caini care-si asteapta ciolanul, asta doar dupa ce s-au frecat bine pe langa piciorul stapanului.

m-am saturat de inteligenta luata in deradere, de prototipul uman care respinge si rade de orice nu intelege (cacofonia e neintentionata dar binevenita in context), de cuvinte putine si seci folosite cat mai des, de limba romana macelarita zilnic, de stiri, de emisiuni si de muzica idioata, de capete seci precum mingiile de fotbal la care urla cu fiecare meci, de seminte la colt de strada, de galanterii de genul “pisi”, “fata” sau mai stiu eu ce…

eat and get eaten

Posted: September 28, 2007 in Uncategorized
Tags: , , ,

     what the hell is it in junk-food that makes it so addictive?

     Şi nu mă refer numai la mâncărurile gen Mc, KFC si altele gen..care mai au şi tupeul să dea “reţete” despre cum să-ţi păstrezi sănătatea şi greutatea mâncând de la ei… 8-| de toate astea, sau de mare parte din ele am aflat de pe un alt blog…foarte folositor aş zice eu: http://www.zoso.ro/2007/09/destainuirile-unui-angajat-al-mc-donalds.html

fat kid mcdonaldsacum clar nu mai calc prin mc…sau cel puţin voi încerca să mă abţin. Mai mult ca sigur mă voi gândi de două ori înainte de a mai cumpăra de acolo…

     Mă refer la tot ce se găseşte pe rafturile magazinelor, de la dulciuri la popcorn, de la chipsuri la cereale, etc. Mda, cerealele, cine le-a decretat sănătoase a făcut-o din raţiuni pur-com

erciale şi, din păcate, toţi am luat-o de bună… am citit un articol în Jurnalul Naţional, acum ceva timp, despre cât de sănătoase sunt tocmai acele cereale considerate cele mai “safe” de către majoritate…şi

de atunci nu m-am mai atins de ele.

http://old.jurnalul.ro/articol_76371/cereale_care_ne_dau_migrene.html

     Aş reproduce din articol, dar la finalul acestuia scrie că nu am voie 😛

     Fără să le fac reclamă, categoria aceasta de articole a Jurnalului Naţional este una din cele mai bune şi mai obiective referitoare la ce băgăm în gură…

cemetery

     Cât despre poza din dreapta, sper să nu mă dea nimeni în judecată, nu pretind că e făcută de mine, ci doar că mi se pare o idee extremă care exprimă destul de clar (oare?) riscurile unei alimentaţii nepotrivite.

coca cola happy :)

Posted: September 24, 2007 in Uncategorized
Tags: , , ,

it’s one of those happy ads… 😀

ştiu că produsul nu este unul dintre cele mai sănătoase de pe piaţă, de fapt nu este sănătos. punct! dar reclama asta are într’adevăr talentul de a te face să cumperi o sticlă şi să o savurezi. încă o chestie…titlul campaniei la ei este “the coke side of life”, haios în raport cu reclama şi oricum original…la noi treducerea este mai mult decât defectuoasă (Coca Cola sete de viaţă), pentru că nu exprimă nimic concret şi din multe alte motive. dar, hei! that’s just me 😉

 în fine, enjoy…

un click până la net…

Posted: September 21, 2007 in Uncategorized

o reclamă pe care io o găsesc interesantă. doar că nu relaţionează foarte bine cu produsul…ritmul melodie se potriveşte foarte bine cu cel al clipului, per ansamblu şi chiar şi cu ideea principală a spotului, însă la început aduce cu reclama de la rexona…ştiţi, accea în care un tip aleargă prin tot oraşul să prindă trenul în care e prietena lui…

păcat că produsul căruia îi face reclamă este unul mai mult decât prost…

     se poartă culorile tari, se poartă paietele (doamne, de ce??), se poartă culorile electrice şi, mai ales, se poartă verdele. Sub orice formă, în orice nuanţe, la orice ocazie…anul ăsta, verdele este noua descoperire; toată lumea poartă verde, toată lumea gândeşte verde, ce mai!, toată lumea e verde!

     Atât de verde este totul încât am lăsat toţi grijile vieţii cotidiene deoparte şi ne-am îndreptat atenţia necondiţionată către ecologie, natură şi proaspăt-apăruta grijă pentru mediul înconjurător.

     Festivaluri peste festivaluristufstock greenstufstock green, discuţii peste discuţii, toate proclamă noua stare de verde.În paralel, numărul coşurilor de gunoi de pe străzi nu creşte, ba chiar, pe alocuri, scade, nu mai vorbim de coşurile de gunoi împărţite pe categorii de deşeuri…

      Primul exemplu şi poate cel mai penibil este textul de pe banner-ul dedicat campaniei salvării Parcului Bordei: “primăria sectorului 1 de verde pentru o capitală verde”… Brusc, din cauza războiului politic, primăria sectorului 1 se ridică împotriva primăriei-mamă şi se declară ecologistă, aceeaşi primărie care până acum a închis ochii la defrişările repetate în Parcul Bordei şi în întreaga capitală (sau sector), priveşte adânc în sufletul ei şi descoperă că, în interior, bate o inimă mare şi verde. :))  nu, serios! se apropie campania electorală şi, spre deosebire de anii anteriori, când, campaniile se făceau pe ultima sută de metri, acum, toţi au pornit mai din timp…

     Următorul exemplu: Stufstock Green Fest. Vechiul Stufstock, din ce în ce mai promovat, din ce în ce la modă, cu o altă pălărie, şi aceasta la modă… Verde? poate din cauza stufului din titlu şi din jur…şi a vorbelor din pliant… O înşiruire de sfaturi ecologice, contra poluării de orice fel (fizice, sonore, etc) + câteva “fapte” realizate, teoretic, şi prin implicarea Stufstock-ului (nu prea înţeleg cum… 😕 ), un pliant bun care promitea mult. Nu mă aşteptam să găsesc lângă cortul de la intrare o mare de ecologişti cu pancarte şi coşuri de gunoi după ei, însă nici un covor de bilete… Green Fest şi-a uitat principiile şi în loc să le dea verificatorilor de bilete măcar câte o pungă mare de plastic, le-a oferit mult praf presărat, ici – colo, cu fire de iarbă.stufstock greenstufstock greenstufstock green

     Frumos exemplu, n-am ce zice… o altă campanie dusă pe apa Sâmbetei… Ştiu. Ar trebui să punem în aplicare vorba aceea “Fă ce îţi zice preotul, nu ce face preotul”. O prietenă mi-a zis că a văzut cum, la final, adunau de pe jos biletele. Măcar atât! Însă asta nu îi absolvă de vină. Pliantul, mesajul din titlu şi toate cele cu care încearcă să se laude organizatorii pe parte ecologică sunt anulate de acest mesaj care se infiltrează în subconştient: “baliverne!”. Căci, atunci când vine vorba de educare şi re-educare, subconştientul este cel care face legea pentru cei mai mulţi dintre noi. Dacă e o hârtie pe jos, înseamnă că mai e loc de încă una….şi încă una…. ne aşteptăm la un oraş / ţară curată, iar modelele de care beneficiem în jurul nostru sunt de cele mai bune…. 😐