In “mici şi bere” we trust

Posted: May 2, 2007 in mituri si legende...contemporane, Uncategorized, viata de bucuresti

     suntem o ţară nevoiaşă; deşi suntem incadraţi în grupul ţărilor din lumea a 3-a, din multe privinţe aducem cu cei din lumea a 3-a. Ne conduce stomacul. Cine are mâncarea are puterea. Masele sunt conduse încă de imaginea magazinelor goale şi a jumătăţilor de pâine de pe vremea lui Ceauşescu, de vorba “dragostea nu trece prin stomac” şi de ideea fixă că statul ne datorează ceva. Poate e adevărat…ne datorează explicaţii pentru fiecare pas, o transparenţă totală a vorbelor şi acţiunilor sale, un interes pentru binele general nu numai pentru cei care îl constituie şi prietenii acestora de familie…însă nu ne datorează o masă pe zi gratis şi nici mici şi bere la cel puţin 4 ani.mici si mita

     de câţiva ani buni, campania politică se câştigă la picnicuri, prin hrănirea celor săraci sau a celor lacomi şi creduli, în ochii cărora, politicienii care dau un mic şi o bere cetăţeanului o să dea şi pensii sau salarii mai mari, gropi mai puţine pe drumuri şi ouă kinder cu surprize în fiecare cutie poştală. Se câştigă în spaţiile verzi spre disperarea celor care se gândesc la ocrotirea mediului, pentru că, asemeni fiecărei guvernări de până acum, în urmă nu rămân decât munţi de gunoaie.

    picnicurile cu iz mico-alcoolic-electoral reprezintă mituirea pe faţă a unui popor credul…pentru care nu doar dragostea, ci chiar politica, dreptatea şi gândirea, trec prin stomac; un popor pentru care drepturile esenţiale sunt libertatea si berea; virtuţiile esenţiale: ipocrizia şi circul. Credinţele politice nu mai contează, diferenţele de opinie şi idealuri se uniformizează, ce mai!, trecem peste toate în momentul în care mirosul de mici la grătar si de alcool de umple sufletele. “Suntem toţi oameni!”, ce naiba!…unii mai egali ca alţii, unii mai creduli şi mai proşti ca alţii… De fapt, suntem flămânzi şi doar asta contează. Iar formula magică de obţinere a voturilor este următoarea: se ţine poporul la limita subzistenţei aproape 4 ani, iar în ultimele luni sunt hrăniţi precum “porcul în ajun” cu promisiuni deşarte, mici, minciuni, fasole cu cârnaţi, baliverne şi mult, mult alcool…

    Trăim bine?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s