sunt mirosuri, momente, cântece care ne aduc aminte de anumite lucruri, de anumite perioade, lucuri care trezesc în noi sentimente şi amintiri crezute pierdute.
e ceva cu primăvara aceasta. nu ştiu ce are mai special decât altele, nu ştiu dacă e mai specială decât altele, însă cu siguranţă pare.. la fel şi promisiunea verii care ne aşteaptă. “singura noastră scăpare…să rămânem toţi la mare” 
sunt cuvinte care şi-au regăsit înţelesul. îmi vine să alerg prin bucureştiul ăsta gri şi să strig tare, să dansez şi să râd. să zâmbesc cum de mult nu am mai făcut-o, să alerg şi să las în urmă orice…mi-e dor de libertatea pe care o presupune vara, de nopţile pierdute prin fire de nisip şi şoapte de valuri, prin răsărituri dulci şi bolero-uri…de visele născute din prea mult soare, din spuma mării, sau din başii difuzoarelor.
însă vântul pare să aducă uneori promisiuni din trecut, promisiuni încălcate, vise trăite cu ochii deschişi şi speranţe spuse din priviri.
