traim intr-o lume a comunicarii (bullshit!!), in care trei sferturi din aparatele care ne inconjoara ne leaga intr-un fel sau altul de lumea exterioara. ne obisnuim cu sunetul strident al telefonului, cu buzz-ul messengerului sau cu tot felul de alte sunete menite sa ne atraga atentia… ne obisnuim cu ele, ne atasam de ele si ajungem sa le indragim…reprezinta dovada ca “somebody out there cares”….
puterea suprema in acest domeniu o detine net-ul…pentru ca e ieftin, pentru ca “anybody who’s somebody” are mess si pentru ca emoticonurile sunt la comanda si nu tradeaza neaparat adevaratele reactii precum inflexiunile vocii la telefon sau mimica in cazul unei discutii “face to face”. so who has the net has the power! 
)
si vine ziua in care netul pica sau, dintr-un motiv sau altul, dispare cu totul si brusc se face liniste…musca mai bazaie ce mai bazaie pe langa monitor, dupa care se opreste confuza si asteapta cu urechile ciulite (musca are urechi???? 
?) un sunet devenit familiar: tacanitul tastaturii… intai zambesti si te gandesti ca o pauza face bine oricui…un pic de liniste, un pic de repaos, un pic de relaxare…insa relaxarea devine incordare, iar linistea – obositoare…dupa alte 3 zile si 3 nopti in minte se strecoara un alt gand, ca dupa atata absenta “online” cineva o sa remarce, “people will miss you”….iar gandul asta iti incalzeste inima si degetele amortite de lipsa tastaturii…
insa timpul trece si vezi cum nu doar ei “cei de afara” au uitat ca existi, ci chiar tu pierzi pe bucati, dovada existentei tale…
indeed
eu mi-am scos sunetele de la yahoo nu le suport ;;) .. bun cand imi cade netu’ .. sunt destul de calma .. ( sau nu ) .. oricum reactzionez mai bine decat inainte 
) .. si da internetul da putere oricui .. si astfel ii minte 
..
Comment by Daniela Bodros — August 28, 2007 @ 5:57 pm |