September 4, 2009
July 28, 2009
timpul ca nisipul s-a spalat…
e ciudat cum te ajuta uneori mintea sa gasesti exact lucrul de care ai nevoie. e ciudat cum azI, de exemplu, a gasit, undeva ascunsa, o melodie potrivita cu starea si cu fazele prin care trec de ceva timp. foooarte ciudat. ca un magnet a scos din memorie un cantec pe care nu l-am mai ascultat de ceva timp, poate chiar luni, dar care, acum, exprima cat de cat furtuna din mine.
amnezii..
July 21, 2009
high on music!
din youtube in youtube am ajuns la “Suita corala din Tara Oasului” in interpretarea corului Sound…divin!
July 20, 2009
what cartoons really look like
am găsit aici un “studiu de caz” interesant legat de cateva personaje din desenele animate. 
Asta imi aduce aminte de un articol de acum câţiva ani legat de păpuşile Barbie şi imaginea femeii perfecte pe care o promovează, în care se spunea că dacă Barbie ar fi reală, coloana ei vertebrală nu i-ar putea susţine corpul (nu mai ştiu exact unde am citit/auzit informaţia, însă la o căutare pe gugăl am găsit câteva informaţii pe un site dedicat părinţilor Empoweredparents).
Ar fi interesant un proiect “Cartoons without make up” 
)
July 16, 2009
October 5, 2008
August 19, 2008
a fost odată….vama veche
a fost odată vama veche, acel loc idilic de îndepărtat de civilizaţie, unde răutatea, prostia şi tehnologia reuşeau cu greu să ajungă, locul în care puteai să te simţi liber de tot şi toate…a fost odată locul în care puteai dansa cu tălpile goale pe nisip până la răsărit, locul în care răsăritul îl priveai de pe plaja din faţa stufului cu o cana de ciocolată caldă în mână şi cu Boleroul lui Ravel în urechi; a fost odată locul unde nu conta cum arăţi, nu te simţeai hăituit de priviri libidinoase pe plajă sau în baruri, locul în care nu aveai nimic şi aveai totuşi totul. Locul libertăţii fără a înţelege prin libertate beţie până la pierderea cunoştiinţei, cum se crede, ci libertatea de prejudecăţi, de ranchiună şi complexe inutile, eliberarea de sine..
a fost…şi cu timpul a dispărut în praful ridicat de roţile maşinilor care-mai-de-care pe nisip, în mirosul de alge şi meduze, în munţii din ce în ce mai mari de gunoaie de pe plajă, în zgomotul de muzică mediocră ce începe să se audă pe la colţuri, în sclipiciul şi tocurile fetelor scăpate de prin alte staţiuni autohtone devenite deja neîncăpătoare fiţelor şi kitsch-urilor, în vocile sparte care răzbat la fiecare pas plaja arhi-plină.
De 2 ani, ovidiu pune afişe în bar de genul ”după 18 august se întorc ai noştri” (cum e cazul celui de anul acesta) sau “abia aşetptăm x august” (perioada imediat următoare stufstockului). Mă întreb dacă are dreptate. Mă întreb dacă după stufstock, vama redevine ce a fost şi ce ar trebui să fie. Însă mă îndoiesc.. adunătura de persoane pe care am vazut-o eu în vamă zilele astea nu avea nimic de a face cu stufstock-ul, nu mai vorbesc de vama. Erau fetiţe colorate şi sclipicioase care dansau pe mese ca la bară şi nu cunoşteau o piesă din cele pe care urlau precum lupii la lună; erau burtoşi care ţineau să-şi arate mândreţea de butoi chiar şi cu maieul/tricoul pe ei (ridicat deasupra burdihanului, adică); erau “doamne” pe tocuri, cu cercei rotunzi cât mai mari şi mai ţipători în urechi, erau masculi feroce care măsurau toate fetele din zonă pregătiţi nu doar cu note, ci şi cu priviri “dulci” şi libidinoase, chiar cu o “vorbă bună” şi, de ce nu, şi cu un prezervativ în buzunar (dacă o fi şi ală).
Vămii i s-a dus buhul..că e libertină (din nou, libertatea prost înţeleasă..) în sensul de:
- liber la beţie până pici din picioare sau până îţi dai afară şi mâncarea de acum 3 zile
- liber la sex, în accepţinea că toată lumea o face cu toată lumea şi că plaja întreagă este un teren de orgii
- şi altele: că poţi face orice, inclusiv să înjuri pe oricine, oricând, să sari la bătaie pe oricine, oricând..
Suntem un popor în care majoritatea este în continuu regres, un popor care nu ştie să se bucure de ce are fără să distrugă. Ăsta este şi cazul satului Vama Veche, devenit mai nou staţiune. vama respectă tiparul româniei: “frumoasă ţară, păcat că-i locuită!”…sau adaptat, “frumos sat, păcat că a fost descoperit…”U2 – \”Where the streets have no name\”
